Penibila blogosfera si jenantul PR

wowNu-i frumos sa te iei pe blogul personal de un eveniment (sau asa sa para, ca te iei) dupa ce l-ai promovat in publicatia pe care o editezi. Asa ca nu o sa fac nicio referire la… Ok. Si sa nu luati cele de mai jos ca pe niciun fel de replica, dar s-au adunat si acu le-a venit sorocul sa fie spuse.

Sigur ca da, va cer scuze din capul locului, niciunul dintre voi, luati in parte, nu se va regasi in cele ce urmeaza. Nu. Ntz. Intotdeauna sunt „ceilalti”. Mi se falfaie, nu-mi pasa, da, generalizez, sunteti toti in aceeasi industrie, purtati acelasi nume, asa ca va bag in aceeasi oala. Taiati-ma de la buget…

Acestea fiind zise, nu ma pot abtine sa nu notez ca din combinatia fatala PR+blogger=sex cu perversiuni s-a nascut una dintre marile probleme ale pietei de publicitate online.

Nu glumesc si nu exagerez cu nimic, hai sa o luam incet, ca asa ceva nu o sa auziti discutandu-se la… ok, nu-i zic numele, dar toate evenimentele de acest gen, organizate tocmai de oameni care papa banii companiilor pe bloguri, nu fac altceva decat sa bata apa-n piua pe chestii rasuflate, evitand cu grija adevaratele probleme la zi.

Una dintre problemele la zi e ca suntem poate singura tara din Europa care are „o piata” de publicitate pe bloguri – a se citi o piata de platit advertoriale pe bloguri. Pe pietele civilizate o sa vezi bannere, affiliate marketing pe bloguri, dar nu campanii de PR.

De fapt, sunt campanii advertoriale in toata regula, si aici e prima greseala – eu i-as spune mizerie – care s-a intamplat si care a tras dupa sine lucrurile pana am ajuns la balacareala, noroiul, smarcul numit blogosfera romaneasca, cu extensie asupra intregului online autohton.

PR-ul s-a considerat singur ruda mai saraca a marketingului si, prin extensie, a adevrtisingului. Asa ca, de cum au putut, agentiile autohtone de PR au dat iama la butioul cu miere si au calcat in picioare una dintre regulile de baza ale profesiei lor: nu amesteca PR-ul cu advertisingul!

Asa cum bine constata chiar un om de PR, agentiile si departamentele de PR s-au transformat in agentii/departamente de media buying, cu evidentul conflict de interese care decurge de aici, in detrimentul clientilor/companiilor lor, desigur.

Cu ajutorul unor oameni „de bine”, autointitulati si „specialisti social media”, organizatori de evenimente si degraba ofertanti de „consultanta”, companiile au fost repede convinse – prin mijlocirea PR-ului – ca au „oportunitatea” unei noi nise, publicitatea (mascata) pe bloguri. Mamaaaa, o sa fim cool, trendy, ne dam in barci cu baietii aia grozavi de pe net, sa vezi ce o sa ne placa lumea!

Nu exista concept mai gaunos si mai lipsit de sens decat „publicitate pe bloguri”. Blogul – a.k.a social media – e un loc de dat cu capul, un jurnal online in care orice cetatean al www-ului isi expune lumii parerile proprii si personale. La limita de sus, bloggingul poate fi considerat „citizenship journalism”, dar atat.

Las la o parte ca toti bloggerii seriosi si adevarati de pe afara nu traiesc din blogging, ca e un non-sens – si ma intreb doar cum poti sa platesti un om sa gandesca cum vrei tu?! Sa isi astearna, chipurile, gandurile sincere pe blog asa cum vrei tu? Iar daca e atat de carpa sa faca o asemenea porcarie, de ce te-ar mai interesa parerea lui de nevertebrata (in sensul de fara coloana vertebrala…)?

Advertorialul pe blog e un nonsens. Iar advertorialul mascat, in orice media, e o mizerie care te descalifica. Cu ce minte ati judecat ca in social media ar putea fi altfel, ca reclama mascata ar fi cool?

Adica, pe langa ca se prostitueaza cu voi, ii cereti tot voi bloggerului sa mai para si fata mare – ce tare ma amuza comparatia asta, nu, Vali Petcu? Oare cine or fi prostituatele virgine din online? Eu si altii ca mine pentru ca nu dau nume (iata, o sa ai nume, mai jos), sau blogarimea cea vestita?

Care blogarime imi vine cu argumentul asta naucitor, de nu stiu daca sa rad sau sa plang: „dar eu chiar cred in produsul asta, cred cu tarie ca e cel mai bun”… Hai, ma lasi?!

Atunci de ce nu scrii tu pe gratis, desteptul online-ului care esti destept? De ce nu te alaturi tu din suflet, fara bani, unei cauze, ai? Ia plimba-te tu prin Romania pe banii tai, nu ai Petrom-ului, si spune-ne cat de verde si minunata e tarisoara asta, vrei? Ia mergi tu cu CFR-ul, nu cu Dusterele lu’ Dacia, sa vedem, mai pui poze despre cum te distrezi cu colegele bloggerite, la Clasa a II-a intre Salva si Viseu?

In plus, trebuie sa fii putin dus si clatinat – scuze de expresie si de exemplu, dar parca lumea vroia exemple si nume, nu? – ca sa te cheme Asus si sa vrei ca Chinezu.eu sa scrie de bine despre tine, numindu-te Assus.

Trebuie sa iti placa senzatiile tari, presupun, daca te numesti Toshiba si te asociezi „exclusiv” cu Piticu.ro, ba chiar si cu Bobbyvoicu.ro – care, de altfel, e onest si macar recunoaste ca face reclama „din suflet” la el pe blog – pentru „content de calitate, ca sa subliniezi ca esti marca premium”. Alooo? „Something’s wrong with the world today”…

Chiar crede cineva ca recomandarile Chinezu.eu in materie de tehnologie, sau auto, sau orice in afara de domeniul de expertiza al lui Cristian Birta – politica – pot influenta decizia de cumparare a cuiva?

Sau ca parerile defunctului Zoso.ro in materie de aparate foto, de exemplu, o sa conteze pentru un fotograf, fie el si amator? Sau recomandarile Piticu.ro despre bere influenteaza pe vreun bautor de bere? Sau ale lui Clickio.ro in materie de deodorante masculine conving masele?

Raspundeti-va voua, sincer, in soapta sa nu va auda nimeni: parerile voastre ar fi influentate mai ales de un advertorial mascat? Nu? Si atunci de ce sa presupuneti ca clientii vostri sunt tampiti?

Invit public Unicredit, LG, Kaspersky, Vodafone, BCR, Petrom si altii (cer scuze celor pe care i-am omis, stiu ca sunteti multi) campioni ai implicarii (a se citi cumpararii) social media, sa ne spuna cu ce s-au ales, concret?

Ma amuza pana la lacrimi „calculele ROI” de genul „am creat un buzz uite-asa de mare!” Buzz e in capul PR-ului vostru, care v-a dat pe mana bloggerilor, no offense ca va spun cinstit si deschis.

Ce sa faci cu buzz-ul ala? Awareness va trebuie voua, nu stie lumea cine e Vodafone, LG, BCR, Petrom? Atunci? Vreti sa fiti cool, trendy? Trebuie sa va asociati numele cu niste oameni care sunt platiti chiar de voi sa isi dea cu pararea – nesincera, desigur – despre orice le pica in fata ochilor? Pentru ca numai daca iti dai cu pararea in prostie si hilar despre orice poti sa faci pe un blog traficul ala pe care il visati voi…

Voi chiar credeti in agrumentele aiuristice de genul „daca vei mai fi in business peste cinci ani inseamna ca ai avut strategia de social media corecta”? Chiar puneti botul la argumente gen „Ford nu a avut nevoie de ajutor de la statul american in criza pentru ca a investit in social media”?

Pai asa si eu pot sa zic ca din cei 1,8 milioane de clienti pierduti de operatorii de telefonie mobila din Romania, minus 1,5 milioane clienti sunt pierduti de Vodafone pentru ca a investit in social media, nu-i asa? Pe bune, ce legatura are una cu alta, oameni buni?

Parca ne-a incondeiat Kafka, zau asa… nici nu mai am cuvinte sa inchei, mai bine va las cu exclamatia lui Cristi-China Birta (citez aproximativ): „am ajuns ca trebuie sa precizez, cand scriu un articol pozitiv, ca chiar nu e platit”. QED. Ati aruncat banii pe  fereastra.

Mai puneti, bre, mana pe un banner sanatos si curat, nu va faceti de poveste. Social media nu e canal de vanzari sau de marketing. E canalul care iti deschide tie urechile la ce vrea clientul tau, nu invers. Si ar fi bine sa il asculti, sa faci PR bun, nu marketing prost, sa incerci sa-l aburesti cu advertoriale mascate.

(P.S. Un titlu mult mai corect ar fi fost „Penibilizata blogosfera de catre jenantul PR”, dar asta e, acu s-a dus… Data viitoare.)

62 thoughts on “Penibila blogosfera si jenantul PR

  • E interesant că a trecut o zi deja… și nu văd niciun comentariu. Iar asta spune multe, dar cel mai important… că nu au mai rămas multe de spus! 🙂

    Felicitări pentru articol, îți împărtășesc 100% părerea!

  • Salut,

    Imi permit o umila observatie. Ai facut o alaturare absolut nefondata intre un blogger si o companie, acolo unde nu a existat niciodata.

    For straight facts, go to the source.

  • Nu contest observatia ta, ci alaturarea. Acolo este greseala.

    Presupunerea ta este lipsita de orice baza in realitate.

  • Salut, bun articolul dar are scapari. Probabil a fost scris la nervi deoarece da impresia de refulari a unor frustrari blogaristice.

    Si, ASUS se scrie ASUS nu Asus. Just FYI.

    Multa bafta in lupta pe care o duci cu ipocrizia, dar trebuie sa stii ca nu ai sorti de izbanda, este mult prea mare in aproape toata multimea formata din media/PR/Agentii.

    • Liviu, nu cred ca sunt frustrari, dar da, s-au strans multi nervi (adica s-au refulat). Iar acum i-am asternut, pe hartie era sa zic. 🙂 Adica s-au defulat. Frustrarile sau nervii, whatever. Posibil ca nu am mari sorti de izbanda, dar asta nu inseamna ca nu pot sa incerc.
      In rest, FYI si de dragul gramaticii limbii romane, Asus se scrie Asus, nu ASUS. S-ar fi scris cu majuscule doar daca era prescurtare de la ceva. Cum e SIVECO, de exemplu, sau PECO.
      A, poate ca asa vrea Asus sa se scrie, dar asta e alta poveste. Poate va veni si ziua cand corporatiilemultinationale vor dicta regulile de ortografie date de Academie, dar mai inca putin pana acolo 🙂

  • Cel mai bun blog post citit in ultima saptamana.

    In blogosfera romaneasca exista un paradox: bloggeri care isi pierd din credibilitate (trafic=bani) datorita advertorialelor si piariste care fac nazuri cand cauta bloggeri si isi dau seama ca nu au indeajuns de multa credibilitate pentru a merita banii investiti in advertorialele respective.

  • Sincer imi pare rau ca abia acum am citit postul asta. Un 10 curat, adevar absolut, cei care nu vad padurea de copaci sa se duca la doctor…

  • Stii ce nu inteleg eu? La inceput zici ca generalizezi fara remuscari. Dupa care tot tu spui: „voi, bloggerii sunteti asa si pe dincolo”. Pai tu nu esti blogger? De ce nu: „noi, bloggerii suntem asa si pe dincolo”? In rest, sunt in parte de acord cu ce spui tu. Doar ca tu vezi lucurile catre extreme, eu mai chibzuit.

    • Asta e una dintre putinele dati in care ma extrag din ecuatie. De obicei spun „noi, media”, ba chiar „noi, romanii” niciodata nu am dat titluri de gen „Romanilor le plac masinile mov”, mi se pare schizofrenic sa vorbesti despre tine, ca natie, la persoana a III-a si cred ca avem o problema.
      De data asta am facut o exceptie. Mai intai ca, inainte de a fi blogger sunt jurnalist iar in acest caz e o diferenta majora intre ce isi pernit oamenii de PR cu bloggerii si ce isi permit cu jurnalistii. Mai apoi, am vrut sa sugerez, cumva, vorba lui Max Jacobs (daca nu ma insel): „daca exista arta culinara, atunci va rog pe mine sa nu ma numiti artist”…

      • Eu inteleg ce zici, dar si eu am un defect profesional. Sunt programator. Mintea mea nu poate sa conceapa cum poti sa generalizezi, dar sa te excluzi pe tine. In articol spui de bloggerii despre care nu este vorba aici; aici este vorba de „ceilalti”. Practic, ai intrat in aceeasi tagma cu ei. Toti bloggerii sunt cumva; dar tu, chiar daca esti blogger, nu esti ca ei. Numai „ceilalti” sunt cumva. Nu ma intelege gresit, nu caut cearta. Doar ca nu pot sa inteleg cum poti sa spui: TOTI bloggerii sunt prosti; in afara de MINE. Daca generalizam inseamna ca nu admitem cazuri particulare. Asa e la mine in programare. Poate in jurnalism e altfel.

        • Ah, am inteles. Chestia aia cu „ceilalti” e ironica, scuze daca am fost prea subtil. Am zis ca intotdeauna e vorba de „ceilalti”, adica fiecare dintre cei care va citi va considera ca el e sfant, nu e cel vizat. Si se referea la oamenii de PR, nu la bloggeri. Fara suparare, din cauza meseriei, oamenii de PR au tendinta de a vedea paiul din ochiul celuilalt.
          Deci, la asta se referea „ceilalti”, ca intotdeauna ne place sa credem ca e vorba de ceilalti, nu de noi.

          • In acest caz, eu imi cer scuze. Eu intelesesem altfel terminologia de „ceilalti”. Inteleg acum ce incercai sa spui. In rest, ramane valabil ce am zis prima data. Sunt de acord cu ce spui, doar ca eu nu sunt atat de inversunat.:)

  • Doar o mica mentiune: Bloggerii sunt nenorociti, bloggerii „fura” campanii si fac bani „nemunciti” cu ajutorul blogului, bloggerii scriu niste aberatii la miez de noapte si culmea, castiga niste bani de pe urma lor si etc. Intrebarea mea este: Care-i faza cu profitshare-ul si cu reclamele la tine pe blog?

    Si vezi tu… „noi media” si „voi, bloggerii”. Pot sa stiu de unde si pana unde aceasta generalizare?. Este ca si cum ai spune „voi, tiganii” si „noi, romanii”. Stai asa ca nu am prins ideea, de ce arunci cu pietre?

    Concluzia: Sa stii prefer in orice moment parerea si recomandarea unui blogger decat cea a massmediei

    Sa fii sanatos, mult succes in ceea ce faci pentru ca ai nevoie cu siguranta si te rog nu-i mai baga pe toti in aceeasi oala.

    E loc pentru toata lumea, atat in online cat si in offline. Trebuie doar SA VREI SA MUNCESTI pentru a te ridica la anumite standarde, pe care daca nu le atingi, ramai jos si taci din gura, fara a arunca cu pietre in altii.

    • Mike, ori n-ai inteles nimic, ori n-ai inteles nimic. N-am zis ca bloggerii sunt in niciun fel (de fapt asta chiar asa si e, in majoritatea cazurilor LOL), ma rasteam putin la PR-ul care s-a transformat in media buying. Nu am zis sa nu faci reclama, ca doar din asta traim. Dar cand o faci, sa spui cinstit ca o faci, nu sa publici advertoriale mascate. Asta asa, ca sa fie loc pentru toti sub soare si sa jucam cu aceleasi reguli.
      Standardele la care ma ridic (si sunt inalte, inclusiv din punct de vedere moral, te asigur) sunt atinse in peste 15 ani de munca in media, asa ca scuteste-ma de lectii cu munca.

  • Taiati-ma de la buget cand tu de fapt..n-ai nici un buget ?

    Nu zic ca poate n-ai dreptate, da’ arunci cu barda dupa toti..

    p.s. – nici eu nu dau nume, ca sa nu poti dormi la noapte.

    • bine ca esti tu contabil si ne stii bugetele si n-o sa dorm eu la noapte. 😛
      Io cred ca aici e vorba de bugetele companiilor si cum se aloca ele, nu de bugetul meu de publicitate si cum il aloc eu. buget = bani alocati de cineva pentru ceva.
      Sau ai vrut sa spui ca nu am acces la bugetele lor? Pai tocmai ti-am spus ca am refuzat advertoriale nemarcate ca atare, deci bani. Ceea ce inseamna ca imi permit sa refuz. Inca.

      • Băi, voi știți ce e cu adevărat de căcat la toată blogosfera asta? Că oameni precum Ștefan, care au ochelari de cal și nu văd mai departe de lungul nasului ajung să aibă blog și să emită păreri. De ce spun asta? pentru că în mintea lor, brusc dacă critici pe cineva nu faci bani din online sau ești un sărac…

  • „Trendul” a fost si e si in alte tari. Dar se va duce pentru ca nu este sustenabil. Colegii mei din Grecia spuneau ca si la ei agentiile procedau la fel de ani buni, insa acum (motivele sunt de inteles) are back to basics: advertising is what you pay for, PR is what you pray for 🙂

  • Articol tendentios si rauvoitor. Fapte scoase din context. Nu am blog, nu vreau blog, dar jignesti gratuit oameni care chiar fac ceva. Si o greseala elementara de logica, care spune multe despre tine. Ai blog, dar critici bloggeri? Ca sa nu mai spun de greseli de ortografie!!! Mars si invata! Nota 3, treci la loc in cusca!

  • Excelent articol.

    Observ (cu multumire) ca blogarimea campioana la advertoriale platite si-a scos „artileria grea”: a inceput sa cante din bojoci refrenul cu „dujmanii mor”. Au dat-o pe clasicul conflict blogger vs jurnalist. Se fac ca nu pricep ca ce li se reprosaza nu e faptul ca fac bani, ci ca mint cu nerusinare prin articole, inchiriindu-si parerea „sincera” la oricine sare cu pachetul de ciunga. Basca, se raspunde tot in stil autistic. Intrebarea pe care le-am pus-o tuturor celor pe care-i stiu eu ca dau cu bata in balta a fost simpla: „bre, daca e cu plata, te doare editorul sa pui undeva o mentiune micuta?”. Raspunsurile primite variaza evident de la dujmani, trec prin jigniri mitocanesti si se termina cu obositul „Ba, da’ tu stii cine-s io? Miezu’ blogarimii, nu ma injosesc eu sa-ti raspund”.
    E un punct sensibil, se pare ca ceata de scribi si-a pus toate oule in cosul articolelor cu plata, cam de acolo le vine (singurul) venit.

    Sa inteleaga faptul simplu ca cititorul se simte inselat si ii pedepseste cu alt-f4 e peste putinta lor ce intelegere. Se va ajunge intr-un punct hilar: blogari care scriu numai articole platite, citite de ceata celor care vor sa-si puna backlinkul catre articolele platite de pe blogul propriu. Adica se vor masturba in cerc.

    Norocul lor ca au de-a face (inca) cu niste fatuci pafariste la PR sau cu sefii acestora trendinezi. Dar, nu mai dureaza mult. E amuzant sa citesti cum „urla foamea-n dujmani”, ca sa-l citez pe un clasic postac de pareri proprii platite de altii, in timp ce… posteaza imediat o noua parere platita.

    Reactia virulenta este chiar dovada ca ceva-i deranjaza. Ii deranjaza adevarul. KEEP UP THE GOOD WORK.

  • Dincolo de faptul ca cea mai importanta publicatie de limba romana la ora actuala se intimpla sa fie un blog, argumentatia e judicioasa.

    Succese.

    • Stiu ca generalizez. O fac intentionat, pentru ca asta e riscul: din cauza bloggerilor foarte vizibili care au astfel de practici, toata lumea are de suferit. Stiu ca exista bloggeri care nu fac asta, eu sunt unul dintre ei.
      Si despre presa scrisa s-a spus (mai ales pe bloguri) ca s-a compromis, desi erau unele exceptii notabile. Pana la urma s-a compromis in corpore, pentru ca exceptiile n-au putut dicta trendul.
      Nu vreau sa vad ca povestea se repeta online…

      • Toata lumea are de suferit? Care „toata lumea”? Ca in afara de revolta unui jurnalist frustrat ca si-a pierdut felia de tort in favoarea altora mai talentati… nu prea razbate altceva din text. Daca foitza la care scrieti ar avea cititori „targetati” de bugetele companiilor dupa care plangeti… ati fi in alta situatie, nu? Dar desigur, companiile „e proaste” ca nu vi se adreseaza implorand contracte de publicitate… nu lipsa cititorilor. Banuiesc ca aveti si alt gen de idei progresisto-ceusiste… de genul la fiecare carte cumparata de cititor sa fie obligat sa cumpere si un exemplar din Business Cover… si-un kil de peshte. Ce vremuri bune erau alea, nu?

        • Chief, las-o moarta. BusinessCover.ro a pornit exclusiv ca un blog colectiv (primul de acest fel pe business) si a crescut frumos intr-un „online media outlet”, cum numesc americanii publicatiile gen Huffington Post, Tech Crunch, Engadget, Business Insider, care au evoluat din bloguri. Nu a fost niciodata revista sau fituica, n-are legatura (cel putin deocamdata) cu printul si de peste 2 ani traieste din ceea ce produce, adica cu bani din publicitate.
          Deci, nu pierde felie de tort, ci castiga. Daca ne-ai fi citit, ai fi vazut ca ne-am publicat inclusiv datele financiare.
          Asa ca o minima documentare inainte de a face afirmatii n-ar strica nimanui.
          Daca nu, crede-ma pe cuvant cand iti spun ca sunt implicat industria asta, negociez contracte si stiu ce vorbesc.

          • Si atunci de unde revolta asta? Daca „revista” va traieste asa de bine si glorios din contracte de publicitate(cum va laudati) cu ce va deranjeaza ca si altii practica acelasi lucru? Va considerati deasupra celor care se „murdaresc” facand advertoriale si deasupra firmelor care platesc advertoriale! Deci practic nu aveti nimic de impartit cu bloggerii pt ca oricum firmele ce platesc advertoriale va scarbesc si nu le-ati vinde spatiu publicitar… Corect? Si-atunci? Pt ce va zgaiti peste gard la capra vecinului pe care n-ati primi-o-n ograda pt nimica-n lume???

            • De ce, ce? Nu am ce sa-ti raspund la asta. De ce vreau o media online in care nu se fura, nu se plateste reclama mascata si nu se repeta aceleasi greseli pe care la vremea ei le-a facut presa scrisa?
              If you don’t know, I’m not gonna tell you, Beavis.
              Mai citeste o data: nu, noi NU facem acelasi lucru, noi (si alti oameni corecti – cati naiba om mai fi ramas in media asta) NU facem reclama mascata, noi NU ne mintim cititorii. Asa am invatat la scoala.

          • Rasupuns de tip Nuca-n perete. Ori n-ati inteles ideea mea … ori n-ati inteles. Eu nu v-am intrebat DE CE nu vreti sa scrieti advertoriale … partea asta a inteles-o toata lumea. Eu v-am intrebat dc va revoltati dat fiind ca oricum nu vreti sa va murdariti cu firme care platesc advertoriale. Cred ca e necesara o diagrama Euler aici. Deci imaginati-va 2 cercuri ce nu se intersecteaza: unul rosu reprezinta firmele ce platesc advertoriale, celalalt albastru – firmele care nu platesc advertoriale. Spatiul dvs publicitar se adreseaza firmelor din cercul albastru si deci nu va intersectati deloc cu cele din cercul acuzat rosu. Da, e trist, ar fi fain ca cercul rosu sa devina albastru si sa detineti monopolul de PR. Dvs considerati ca ar fi doar moral nu si avantajos. Din pacate nu mai traim intr-o societate unde partidul aproba ce, cum si unde se publica… Daca cititorii de bloguri nu se revolta ei insisi si nu sanctioneaza advertorialele… ramane cum am stabilit. Dictatura nu-si are rostul, acum piata dicteaza… Cand reclama pe bloguri va fi sanctionata de publicul „client”, publicitatea va lua cu siguranta alta forma. Pana atunci, mai usor cu cenzura pe scari. Si eu visez la o Romanie cultivata, citita, in care fundul lui Boc n-ar avea ce cauta „pe sticla” si in care tinerii ar fi obligati sa recite Eminescu in loc de obscenitati hip-hop…dar traim in democratie si asta inseamna ca si ascultatorul de Bach si ascultatorul de Guta pot sa asculte cat timp nu se deranjeaza reciproc.

            • Nu e vorba de cititori, pentru ca in fata agentiilor nu ne ducem cu cititorii, ci cu traficul. Ceea ce e putin mai mult decat diferit.
              Nu e vorba de diagrame Euler. E vorba lui Axl Rose: „one bad apple spoils the whole damn bunch”. Iar la noi merele stricate se inmultesc ingrijorator, de aia. Practicile nu sunt noi si nu nu am zis nimic pana acum. Dar ele au ajuns sa afecteze piata de publicitate online. Toata piata. De aia. Si, din cate am inteles de la specializtii in social media, urmeaza ditamai campaniile de discutii si comentarii platite. Intreaba orice PR care mai stie inca meseria asta ca la carte, de ce astfel de practici sunt sinucidere in masa.
              P.S. Foarte corect zis, „ascultatorul de Bach si ascultatorul de Guta pot sa asculte cat timp nu se deranjeaza reciproc.”

          • Mai @eu, incep sa-mi explic cum de a prins atat de bine si de usor advertorialul care incepe cu textul mare si bolduit „parerea mea sincera”: s-a inserat pe un substrat foarte gros de nesimtire. Pai tu crezi ca „piata” aia la care te referi esti numai tu si ceata celor care au o mare durere in dos atunci cand scriu un articol mincinos? Pai eu nu sunt piata, eu cine sunt? Tu ai parerea ca exista bloguri fara cititori?

            Cine te-a mintit pe tine ca cititorii nu se revolta si nu sanctioneaza advertorialele? Proprietarii de bloguri sunt doar foarte grijulii in periatul comentariilor care nu le convin. Ce am scris mai sus? Ca o sa ajungeti sa va cititi numai intre voi, blogareii care publicati advertoriale mascate.

            Despre care dictatura vorbesti? De cand exprimarea unei pareri care nu-ti convine e numita dictatura? De cand suprimarea opiniei care te deranjaza se numeste democratie?

          • Eu nu am blog… si prin „cititorii sanctioneaza advertorialele” inteleg ca cititorul respectiv nu mai intra pe blogul respectiv… sau nu citeste articolul pe care-l miroase ca fiind reclama. Si „mai, MiniMe”, care-ar fi baiu’ daca bloggerii s-ar citi doar intre ei? Ha? Daca ajung fara cititori inseamna ca publicul „client de blog” i-a sanctionat si ca bloggerii respectivi au iesit de pe piata. Adio PR, adio bannere, adio si n-am cuvinte.
            Nu exprimarea unei idei e cenzura. Eu subliniam ca proprietarul acestui blog vrea sa cenzureze o forma de reclama pe blogurile altora… Hai ca nu poate fi chiar asa de greu de inteles…

          • Tu si cu ceilalti proprietari de blog care au strategia alternativa de a suna trambita cu „dujmanii mor”. Cum adica cenzureaza reclama altuia un articol scris de cineva care nu are nicio putere asupra celor doua parti?

            Sa stii ca s-a inteles foarte bine ce a deranjat la acest articol: pentru prima data cineva a spus lucrurilor pe nume, anume ca pe multe bloguri pur si simplu put articolele mincinoase.
            Si s-a inteles foarte bine si teama care razbate dincolo de ragetele de indignare falsa: companiile acelea, cu PR corupator, mai au si niste sefi peste acel PR. Care nu dau doi bani pe social media, care ar putea cere o demonstratie a faptului ca au si vreun beneficiu in urma campaniilor si care ar putea taia dintr-o trasatura de condei tot bugetul vostru destinat articolelor mincinoase. Care ar putea alege sa-si investeasca mai cu cap bugetul, decat sa inchirieze parerea „sincera” a unui scrib, aprobata de parerea la fel de „sincera” a scribilor care viseaza si ei sa primeasca comanda de un advertorial mascat.

            Restul, cu „cenzura”, „generalizarea” si „dujmanii mor” sunt doar texte prin care incercati sa abatati atentia de la esenta articolului.

            Uite repet si eu, ca sa fie mai clar: unii bloggeri sunt atat de penibili incat isi inchiriaza parerea lor „sincera” pe doi arginti, iar unele companii au un PR atat de stupid incat platesc advertoriale mascate, cu speranta naiva ca lumea nu se prinde.

      • Hai ca sunteti culmea ridicolului cu ideile astea: adica e OK sa mintiti si sa scrieti bazaconii prin advertoriale, dar sariti de fund in sus cand altul remarca si scrie despre asta.

        Adica, tu poti sa minti si sa inseli cititorii, dar altul nu are voie la el pe blog sa se revolte pe tema asta.

  • Bun articol! imi place,dupa cum se vede l-ai scris la nervi :)) dar a iesit ceva bun!

  • Am venit mai târziu aici, nu știam de post și spre rușinea mea mi l-a recomandat Ellunes.
    Ce scrii tu Vali acolo este adevărat și interesant (o știm pentru că amândoi suntem implicați și vedem rahaturile astea zi de zi). Dar am de făcut niște precizări.
    1. După cum ai văzut pe refresh.ro bloggării de acum nu sunt nici mai mult nici mai puțin decât niște cocalari de online care la critici răspund cu mesaje de genul (ești hater, noi avem trafic mare și am vândut nu știu câte chestii prin articolele noastre).
    2. Țin să reamintesc tuturor celor care au comentat aici că dacă scrii pe un blog, nu înseamnă neapărat că ești bloggăr…
    3. Haideți să nu o mai dăm de gard, mai există jurnaliști care scriu orice fără să verifice, dar TOȚI bloggării fac asta. Câți bloggări au sunat undeva vreodată măcar după o informație?
    4. Cât de curând și cei mai slabi pregătiți din PR o să se prindă că blogosfera este o lume închisă și publicul lor țintă nu intră deloc pe bloguri.
    5. Aici cei mai virulenți au fost bloggări de categorie B sau C, ceea ce mă face să cred că venirea lor aici nu este întâmplătoare.
    6. Atâta timp cât în blogosferă se câștigă trafic și se accede la campanii prin metoda curling sau diverse nepotisme am dreptul să spun de ea (ca fenomen) că este de căcat…

  • Am citit gargara asta ieftină pe care ai scris-o într-un articol kilometric şi m-am oprit la jumătatea lui. Şi ştii de ce? Pentru felul cum te-ai adresat unor oameni pe care sunt convins că nu i-ai cunoscut personal. Din câte ştiu eu, BobbyVoicu.ro, chinezu.eu sau zoso.ro nu există în buletin sub acest nume. Măcar din respect puteai să li te adresezi pe nume. Dar se pare că bunul simţ şi respectul e ceva care din câte văd nu există la tine. Trecem peste acest derapaj.

    Nu ştiu cine eşti, dar am auzit pe twitter că eşti ceva jurnalist cu state vechi, respect asta!, dar nu înţeleg care e problema ta că agenţiile investesc mai mult în blogosferă decât în presă? Cumva să fie vorba de o urmă de invidie aici? Să zicem că mi se pare că e invidie. Mergem mai departe. Tot articolul ăsta, aşa cum i-am zis şi mai sus, e o gargară ieftină, iartă-mă că-ţi spun. Detaliez.

    Bloggerii nu scriu despre lucruri la care nu se pricep, sau cel puţin aşa ar trebui să fie, mai sunt şi unii care o fac, dar dacă te uiţi atent, ei nu contează în acest mediu. Eu cel puţin nu fac asta, şi sunt de peste 3 ani în blogosferă şi scriu constant pe blog. Nu-mi maschez advertorialele, nu scriu despre maşini pentru că nu mă pricep la ele, nu mă bag în campanii despre muzică că nu am nicio tangenţă cu domeniul şi lista poate continua.

    Şi nu uita că din „bălăcăreala asta numită blogosfera românească faci şi tu parte”. Faptul că tu nu ai ajuns încă pe listele agenţiilor pentru campanii, nu înseamnă că nu îţi vei schimba părerea când se va întâmpla. Sunt convins de asta.

    Şi legat de ultima ta afirmaţie: „investiţi în bannere curate” Atât de curate sunt bannerele încât acoperă trei sferturi din site. Uită-te pe Realitatea şi pe marile site-uri de presă. Despre colegii tăi din presă nu zici nimic, nu? Îndrăznesc să afirm că prostituţia e mult mai mare în presă decât pe bloguri, no offence. Şi ştii de ce? Pentru că în încercarea de a face cât mai mulţi bani din publicitate, uitaţi ceea ce caută cititorul – informaţie relevantă, quality şi curată. Păreri obiective şi subiective despre diverse lucruri. De asta se investeşte pe bloguri mai mult decât în presă. Blogul e altceva, blogul nu e împânzit de bannere şi conţinutul lui nu e înghiţit de publicitate. A, că unii îşi maschează advertorialele, e problema lor cum îşi gestionează blogul şi nu e deloc problema agentiei şi companiei.

    Zi bună

    • Ii cunosc pe toti trei personal (am folosit numele blogurilor tocmai ca sa arat ca nu e nimic personal, it’s just business). „A, că unii îşi maschează advertorialele, e problema lor…”? Nu, nu e doar problema lor. Despre asta e vorba. Suntem intr-un spatiu public unde, ma gandesc, ar trebui sa jucam cu cartile pe fata. In rest, foarte bine ca tu esti unul dintre cei care joaca, sau vor sa joace corect. Keep up! Problema e ca „modelele” din blogosfera nu o fac. Repet a mia oara: m-ar durea in 14 daca nu ne-ar afecta pe toti. E pacat ca online media (social sau mass, nu conteaza) repeta greselile cu care presa scrisa a pornit la drum in 90.

    • P.P.S. Inca o data, nu te opri la jumatate. Am ajuns pe toate listele de campanii, si, asa cum NU ai citit, AM REFUZAT sa fac reclama mascata. Si, asa cum nu ai citit, inca traiesc bine-mersi exclusiv din ceea ce produc cinstit in online. Deci, se poate.

      • P.P.P.S. 🙂 Scuze ca iti raspund pe bucati, dar joc WoW la ora asta.
        ”Şi nu uita că din “bălăcăreala asta numită blogosfera românească faci şi tu parte”.”
        Nu uit, tocmai de aia zic sa ne spalam toti pe maini inainte a a manca. Asa e civilizat.

  • Am continuat până la urmă să citesc până la final 🙂

    Oricum, îmi cer scuze, e bine că i-ai cunoscut personal, dar tot credeam că tu te adresai persoanei din spatele blogului, nu blogului.

    Adevărul e că cei pe care i-ai menţionat mai sus şi-au creat notorietatea asta după ani grei de scris şi muncă (fiindcă e o muncă serioasă să scrii pe blog, să nu crezi că e uşor. Goana după informaţie, după subiecte presupune un research), iar acum culeg roadele, ca să zic aşa, doar că unii o fac diferit faţă de alţii.

    Sincer îţi spun, nici eu nu sunt de acord cu modul cum fac anumiţi bloggeri model, aşa cum le zici tu, blogging. O să şi scriu un post amplu despre nemulţumirile astea pe care le am, doar că momentan mai adun informaţii. Am sesizat de ceva timp că unii au încetat să mai folosească blogul ca pe un spaţiu personal de opinie, obiectivă sau subiectivă, şi îl transformă într-un centru comercial, iar asta mă deranjează maxim. Am zis-o şi o s-o mai repet ori de câte ori e nevoie, blogging-ul adevărat e cel făcut din suflet, din pasiune. Eu am renunţat să-i mai citesc pe mulţi dintre cei care sunt acum acolo sus tocmai din cauza asta. I-am citit la început, mi-au plăcut ce găseam la ei pe blog şi reveneam cu plăcere, dar când am văzut că încep să-şi transforme blogul într-un spaţiu comercial, am spus pas.

    Gata, nu mai comentez că prea mă lungesc. Fac un articol pe blog din cât am comentat aici :))

    • Exact. Felul asta de a ne vinde ieftin si dubios nu ajuta pe nimeni. Poate ca azi faci un ban, dar maine in loc sa ne batem in ce scriem si sa ne respectam cititorii pentru ce vor ei sa citeasca, o sa ne batem in cat de talentati suntem in a vinde produse. Not good.

  • ce urat ai lovit 🙂

  • „suntem poate singura tara din Europa care are „o piata” de publicitate pe bloguri – a se citi o piata de platit advertoriale pe bloguri”
    Te inseli mult draga Vali!

    • Orice-i posibil, dar nu cred sa ma insel. Nu stiu cum e prin Bulgaria sau Ucraina, poate mai nasol, dar din ce citesc eu in lumea normala nu prea se intampla, in niciun caz posturi platite pe din dos…

  • Felicitari pentru articol!
    Sincer, este prima oara cand ajung la tine pe pagina, dar acest articol ma va face sa iti citesc majoritatea posturilor de pe aici (si posibil si pe cele viitoare). Lasand la o parte generalizarea pe care o faci, ai 90% dreptate in ceea ce relatezi, si 100% in ceea ce vrei sa transmiti.
    O intrebare te rog: daca eu as fi mareata companie X (sau as reprezenta aceasta companie) si ti-as oferi spre testare un anumit produs/serviciu/vizita la o unitate de productie etc – ai refuza ? Ma gandesc ca totusi poti fi obiectiv chiar si atunci cand esti mai mult sau mai putin ‘sponsorizat’ sau ‘incentivat’, nu ? Ma refer aici doar la costurile de deplasare pentru a testa produsul de ex. Crezi ca daca ai scrie despre asta obiectiv, cititorii tai ar considera asta ca un advertorial/reclama la brandul/produlul respectiv ?

    • Nu, nu cred ca ar considera-o. In toata lumea toate companiile invita jurnalisti la conferinte de presa, fie ca le fac in orasul de resedinta al jurnalistului, fie aiurea pe glob pe la vreun targ.
      E o mare diferenta intre a plati deplasarea si piscoturile consumate de un jurnalist/blogger la un eveniment pentru ca vrei ca el sau publicatia lui sa scrie o stire/articol despre tine si a plati un jurnalist/publicatie sa scrie DE BINE despre tine fara a marca ca publicitate articolul respectiv.

      • OK. Studiu de caz 🙂
        Eu (marea firma X) te invit pe tine undeva, la mine la prezentare..vorba ta – deplasare si piscoturi si atat. Prezentare produs (in ce forma vrei, de preferat in profunzime). Apoi iti cer sa asterni aici cateva ganduri, un fel de mini review daca vrei. Din nou, in ce forma vrei, sa zicem ca dupa iti dau produsul cu tine sa il testezi (mostra sau nu, irelevant).
        Sa zicem ca produsul e un mare cacat, iar tu exact asta o sa zici aici.
        Ei bine, chiar si in acest caz, nu crezi ca te va arata cititorul cu degetul si te va numi ipocrit (mai ales in urma acestui articol) ? Neimportant ca tu zici ca e un rahat, ca nu ai primit nimic in schimb etc. Nu mai zic daca mai faci unul..

        • Pai nu cred. De ce ar face-o? L-am mintit, l-am pacalit cu ceva pe el cititor? Nu. Am pacalit pe cineva, oricine? Am zis una si am facut alta? De ce sa fiu considerat ipocrit?
          Daca produsul e de cacao, e de cacao. Nu-mi face bine nici mie sa zic ca e bun un produs prost, dar nu-i face bine nici companiei. Precum zic cei de la Gartner, aici: http://goo.gl/fB18H, in SUA review-urile platite sunt infractiune si se sanctioneaza ca atare.
          Ideal ar fi ca presa/social media sa nu traiasca din reclama ci cu totii sa platim pentru ce cititm, ca sa nu mai fie discutii. Poate asa am avea bani destui fiecare sa ne cumparam singuri produsele pe care le testam, nu? 😛

          • Bun, si acum sa zicem ca as fi reprezentantul..blabla (vezi mai sus pana la un punct), in schimb produsul este foarte bun (se mai intampla). Iar tu exact asta o sa zici, evident. Poate si cu unele nemultumiri pertinente.
            Ideea era ca daca lumea o sa vada review-uri la produse/servicii BUNE aici, nu or sa sara cu gura ca esti platit, ca esti un blogger penibil, sluga companiei, ca te arunci dupa bani etc ? O sa iti pese ? Prababil ca majoritatea te cunosc, dar restul ? E usor sa arunci cu noroi (si se strange lumea la acest tip de activitate)..mai ales la cati ai atins cu articolul asta al tau.
            Si inca ceva: daca tu faci un review la..un aparat foto pro (sa zicem), crezi ca un profesionist in domeniu ar citi si ar lua in considerare ceea ce zici tu in review-ul tau ? Chiar daca te pricepi cat-de-cat..

            • Nu fac review-uri la ce nu ma pricep. In general, asta e problema cu bravii nostri bloggeri. Ca scriu in disperare orice despre orice, tone de junk. Iar problema companiilor e ca prefera sa dea la teste orice ACELOR bloggeri.
              Dar nu despre asta e vorba. Ci despre companii care platesc sa se scrie de bine despre ele (nu neaparat review-uri de produse). Sau sa nu se scrie despre lansarile competitiei, de exemplu.
              Cat despre cine te stie sau nu, sau te place sau nu, ce pot sa zic? It’s a free world wide web. Atat timp cat jucam dupa reguli de bun simt e loc sub soare pentru toti. Cand incepem sa jucam murdar, afectam pe toata lumea. Si atunci nu e vorba de aruncat cu noroi, ci de reactie alergica la jeg.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *